Povestea eroului necunoscut

 

Amilcar, puștiul de 12 ani, duse mâna tremurândă spre al patrulea sicriu: ”Acesta este tatăl meu!” 

În mai 1923, un eminent elev al Liceului Militar din Craiova, cu tatăl pierit pe frontul Primului Război Mondial, este desemnat să aleagă Eroul Român Necunoscut din întâia mare conflagrație a Omenirii.

535.706. Atâtea suflete pieriseră pe câmpurile de bătaie pentru întregirea neamului. Eroi români decedați în Primul Război Mondial. Mulți dintre ei, necunoscuți. Cum să-i știi? Un bănuț mic, metalic, atârnat de gât și codul numeric aferent fiecărei unități militare. Atât! Pentru mulți, locul de veci a fost chiar acolo unde și-au găsit sfârșitul: la margine de drum, sus, pe dealuri, prin munți, prin tranșee, aproape de râuri ori lacuri.

Primul pas spre cinsitirea lor se făcuse în 1919, când în România cea Mare se așternuse pacea: se amenajaseră cimitirele militare. Dar Regina Maria, una dintre cele mai frumoase inimi care-au viețuit pe aceste meleaguri, simțea că se făcuse prea puțin. Franța, Belgia ori Marea Britanie își aleseseră astfel de simboluri. Era 1923, venise și rândul nostru: dintre miile de morminte în care odihneau eroii necunoscuți ai neamului, urma să fie ales un singur sicriu – cel al Eroului Necunoscut!

 

 

                 Sicriul Eroului Necunoscut pleacă spre București de la Mărășești

 

Amilcar Săndulescu, orfanul de nota 10

 

În 1923 aveam patru licee militare: la Iași, la Craiova, la Chișinău și sus, pe deal, la...Dealu, Târgoviște, acolo unde odihnea și capul marelui Mihai Viteazu. Autoritățile deciseseră ca un elev de aici – cu rezultate excelente la învățătură – să aleagă Eroul Necunoscut. Amilcar Săndulescu pornise la drum, în viață, în Mădularii de Beica, în Vâlcea. Mama, Maria, tatăl, Costică Săndulescu, învățător. Trei frați. Seniorul murise la un asalt al Regimentului 66 Infanterie Beiuș. Cel mic ajunsese la Craiova, la Liceul Militar. Numai note bune. ”Era de o inteligență și o istețime a minții”, își aduceau aminte profesorii. Așa că el devenise copilandrul care, la doar 12 ani, avea să aleagă unul dintre simbolurile eterne ale României Dodoloațe.

Ministerul de Răsboiu dăduse depeșă ca din 10 cimitire militare din țară să plece spre Mărășești, spre Mausoleu, 10 sicrie cu eroi. Toate la fel, toate din stejar, toate cu tablă zincată. Toate ajunse acolo pe 12 mai 1923 și depuse în Biserica ”Adormirea Maicii Domnului”.

 

                                                       

Amilcar Săndulescu, copilul care a ales Eroul Necunoscut, unul dintre simbolurile României Mari

 

”Când am ajuns la biserică, stăteam ca pe ghimpi”

 

Amilcar e trezit, pe 14 mai 1923, dis de dimineață. I se spune, de către un ofițer, ce are de făcut. Miile de oameni de pe platoul Mărășeștilor au ochii ațintiți asupra sa. ”În sfârșit, sosi și ora trei, ora divină, când trebuia ca eu să aleg pe acela ce odinioară s-a jertfit pentru scumpa lui patrie. Când am ajuns la biserică stăteam ca pe ghimpi, abia așteptam momentul când să intru, să văd cele 10 sicrie. Ce mulțime mai era”, avea să scrie Amilcar peste câteva zile. Merge ușor, abia respiră. ”M-am dus înaintea celor 10 sicrie, dar stăteam la îndoială pe care să pun mâna. Dar, deodată, m-am dus la al patrulea. Îndemnat de conștiință, am pus mâna pe el. În momentul acela, un mare fior mi-a străbătut sufletul și mi-au venit pe buze cuvintele: <<Acesta este tatăl meu! >>”

Nouă sicrie coboară în cimitirul din Mărășești. Cel al Eroului Necunoscut ia drumul Bucureștilor. Amilcar e aici, pe 17 mai 1923, la înhumare. Salută pe Majestățile Sale, Regele Ferdinand și Regina Maria. Se merge în Parcul Carol. Se trag salve de tun. Rămășițele-simbol sunt înmormântate. ”Aici odihnește fericit întru Domnul Ostașul necunoscut săvârșit din viață în jertfa pentru unitatea Neamului Românesc. Pe oasele lui odihnește pământul României Întregite. 1916 – 1919”.

Amilcar termină anul școlar ca fruntaș și primește o tabără la Techirghiol. E 28 iulie 1923. Nu vrea să înoate, ci doar să simtă, nițeluș, apa. Dar valurile-s rele. La opt seara, Marea aduce un trup firav pe mal. E mulțumită. A luat numai sufletul.

E cald pentru acel mijloc de Cuptor.

Pe 30 iulie, Amilcar pleacă după Costică, învățătorul. După cel de-al patrulea sicriu. Balaban, un dascăl din Craiova - Târgul Iovului - vorbește liber, la capătul gropii reci”Amilcare, destinul a vrut astfel și cu tine, și ceea ce este scris în Cartea Destinului este lucru sfânt și se împlinește, căci asta-i vrerea lui Dumnezeu. Tu ai încetat să mai fii al familiei, al școlii, tu ai devenit Fiul Eroului Necunoscut, tu ai devenit copilul suferințelor și umilirilor, speranța și chezășia zilei de mâine a Neamului”...

 

Mormântul Eroului Necunoscut din Parcul Carol în perioada interbelică

 

 

Eroul Necunoscut doarme în Parcul Carol, devenit ”Libertății”, până în 1958. Comuniștii decid să-l strămute la Mausoleul de la Mărășești. Avea să se reîntoarcă la București pe 26 octombrie 1991, dar nu în locul inițial. Abia pe 25 noiembrie 2006 își găsea, cu adevărat, liniștea.

Pe 6 iunie 2019, de ziua Înălțării Domnului, România comemorează toți eroii neamului.

Cu această ocazie, Ferratum premiază eroul din viața ta. Ai în minte o persoană care te-a ajutat să iei cele mai bune decizii și care merită toată recunoștința ta? Accesează link-ul de mai jos, spune-ne printr-o scurtă descriere cine este EL și care este modalitatea specială prin care vrei să îi mulțumești.

 

Articol scris de Cătălin Oprișan

Sursa articolului: Valeria Bălescu, muzeograf al Muzeului Militar Național ”Regele Ferdinand I”

 

 Cine este eroul tau?